Am invatat sa privesc inainte

Ca-n fiecare zi când lucrează în schimbul doi, pe la 14:50 Flori a luat autobuzul din fața fabricii de componente auto unde lucrează,. Era atât de cald încât ai fi zis că-i iulie, dar mai erau doar patru zile din mai. Într-o jumătate de oră a ajuns la grădinița din cartierul sibian Lazaret, ca să o ia acasă pe Elena, fetița ei de cinci ani.

Citeste mai mult

De la începutul verii, Elena locuiește într-o cameră cât debaraua apartamentului unde a stat vreme de 11 ani, cu socrii şi cu Victor, tatăl copilului ei. Aici are o canapea extensibilă, trei dulapuri suspendate, o masă cu un televizor mic, o chiuvetă și un aragaz. Simte însă că e locul ei și tot ce-și mai dorește e să câștige custodia copilului de nouă ani care încă locuiește cu tatăl.

Citeste mai mult

Lucica are 41 de ani, dar este atât de slabă și îngândurată că pare mai bătrână. Vorbește agitat și dă din mâini rapid, de parcă în orice clipă urmează să se întâmple ceva rău. Locuiește cu cei șapte copii în căsuța de lut construită pe un deal, unde se ajunge pe o potecă bătătorită. Și ea, și copiii, au trecut prin multe în ultima vreme.

Citeste mai mult

Se luminase de ziuă când Alice a deschis frigiderul ca să le pregătească micul dejun copiilor de 2 şi 11 ani care încă dormeau. Cu o seară în urmă veniseră toţi trei de la bunica, aduşi de o rudă. Mihai, soţul ei, îi lăsase acolo fără bani sau maşină şi se întorsese în Bucureşti. Supărată că frigiderul era gol şi ea nu avea niciun ban, Alice a încercat să-l trezească: „Ţi-a venit familia acasă. Dă-mi bani să cumpăr de mâncare”.

Citeste mai mult

Am invatat sa privesc inainte

Citeste mai mult