Scoala mamelor

Acest website este cofinantat din Fondul Social European
prin Programul Operational Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013.

Investeste in oameni!

Despre noi

Totul a pornit de la sutele de mesaje cu rugăminţi din toată ţara care au sosit către mine când am devenit mamă, pe blog sau prin scrisori, de la fete, femei, mame întâmpinând tot felul de dificultăţi care îmi cereau sfaturi, ajutor, idei. Am început să mă documentez pentru a răspunde mesajelor pe domenii precum: sănătate, legislaţie, drepturile femeilor, formare profesională sau pur şi simplu forţa de a te regăsi şi a trăi frumos şi demn, la orice vârstă. Întrebările s-au înmulţit rapid şi prima idee pe care am avut-o de a ajuta mai multe mame decât o puteam face prin răspunsuri individuale a fost aceea de a structura informaţia valoroasă adunată într-o carte, «Preţuieşte Viaţa», după publicarea căreia lucrurile au luat o amploare neaşteptată. Aşa că am înţeles nevoia imensă a mamelor din România de a comunica, de a se înţelege pe ele însele, de a găsi soluţii la problemele de zi cu zi care le apasă pe umeri şi de a avea pe cineva de încredere care să le ofere informaţie corectă. Am gândit un proiect naţional destinat mamelor pentru care am obţinut fonduri europene pentru a-l demara şi susţine timp de un an, aceasta fiind dealtfel şi singura şansă reală de a-l putea pune în practică.


Succesul Şcolii Mamelor mi-a depăşit aşteptările: centrele noastre de consiliere din ţară (Bucureşti, Ploieşti, Cluj deocamdată) oferă servicii şi seminarii gratuite pentru mame, cursuri de formare profesională în urma cărora multe dintre acestea şi-au deschis mici afaceri. Telefonul naţional destinat mamelor, 116111, este la dispoziţia lor 7 zile din 7 şi am făcut turul ţării întâlnindu-mă faţă în faţă, împreună cu experţii noştri pe teme diverse (cea mai căutată dezbatere: “Sunt mamă, cum găsesc echilibrul între familie, profesie şi dorinţele proprii?”), cu peste 5000 de mame care s-au simţit inspirate şi au decis apoi schimbări profunde în viaţa lor. Pe www.scoalamamelor.ro au intrat sute de mii de mame, majoritatea din România, dar şi din alte 96 de ţări, pentru că primesc informaţie de încredere, iar specialiştii noştri le răspund  individual GRATUIT, fie că sunt medici, psihologi, psihiatri, experţi în parenting, carieră, jurişti care explică drepturile mamelor pe înţelesul tuturor. ”


Andreea Marin, preşedinte Fundaţia Preţuieşte Viaţa


„Şcoala Mamelor” a dezvoltat pentru început centre de asistenţă şi consiliere gratuită psihologică şi psihiatrică pentru mamele aflate în dificultate, dar şi pe direcţiile sănătate, carieră, comunicare şi drepturi, legi explicate pe înţelesul tuturor. Mamele care vin către noi sunt şi dintre cele cu business-uri impresionante - nu doar cu probleme materiale - dar care sunt, de pildă, într-un dezechilibru emoţional, aflate în depresie, anxietate, stres, etc şi nu au încredere să vorbească oricui despre situaţia lor. Depresia e fenomen, deja, în România ce duce la decizii regretabile, precum sinuciderea, din păcate. Ele trăiesc un dezechilibru major între profesie, familie şi dorinţele proprii, nu ştiu cum să împace aceste direcţii din viaţa lor, iar aceasta conduce la lipsa de comunicare cu proprii copii şi partenerii de viaţă, cu oamenii dragi, senzaţia că nu sunt ascultate, că totul se dărâmă, destrămarea familiilor şi a relaţiilor sociale, boala etc.


Mamele au la dispoziţia lor, GRATUIT, sfătuitorii de care au atâta nevoie în centrele noastre şi pe site-ul www.scoalamamelor.ro: psihologi, psihiatri, asistenţi sociali, specialişti în dezvoltare profesională şi personală, parenting, comunicare, jurişti, avocaţi, medici, indiferent care e mediul din care fac parte şi pe ce treaptă a scării sociale se află.

Pasul următor este extinderea proiectului şi pentru taţi, pentru că ne-au contactat adesea.
În centrele noastre sau sedii ale companiilor, primariilor, instituţiilor, şcolilor, grădiniţelor, etc, am organizat întâlniri gratuite pentru mame cu Andreea Marin însoţită de experţi în drepturile femeilor, sănătate, legislaţie, formare profesională, antreprenoriat, comunicare sau alte femei care au fost în situaţii dificile, au reuşit să le depăşească şi au cunoscut ulterior succesul.


De asemenea, am organizat cursuri gratuite de formare profesională atestate CNFPA pentru a da o nouă şansă femeilor care vor să facă un pas înainte profesional, şi multe şi-au facut deja propria afacere pornind de la bursele oferite de Fundaţia Preţuieşte Viaţa şi cunoştintele dobândite în cursurile organizate de noi.


Platforma www.scoalamamelor.ro este o complexă Comunitate Virtuală a Mamelor, cu specialişti angajaţi să răspundă gratuit întrebarilor lor pe diverse domenii, cu posibilitatea ca ele să dialogheze şi între ele pe forum, cu conexiuni în direcţii cheie ce le sunt necesare. Practic, pe www.scoalamamelor.ro găsesc aproape tot ce au nevoie ca îndrumare şi adesea sprijin concret din partea experţilor. Avem deja o bază de date cu sute de mii de mame, majoritatea între 25-45 de ani, cu studii medii şi superioare.


O altă componentă importantă este Telefonul Naţional dedicat Mamelor,  116111, un număr scurt unic la nivel naţional, gratuit în reţelele Romtelecom şi Cosmote, la care mamele pot suna 7 zile din 7, 16 ore pe zi, le  răspund specialişti în toate domeniile menţionate mai sus care le ascultă problemele, le dau informaţii utile, direcţii de urmat sau duc problema lor mai departe către instituţii ale statului abilitate să o rezolve (pe domeniul juridic mai ales), obţinând feedback, atunci când este necesar şi posibil (acest telefon e necesar mai ales pentru femeile care nu au acces la internet şi nici nu-şi pot permite să vină într-unul din centrele noastre fizice, pentru că locuiesc prea departe de ele).


Am elaborat şi distribuit gratuit publicaţii şi DVD-uri adresate mamelor precum: “O mamă sănătoasă, un copil sănătos”, „Cunoaşte-ţi drepturile” şi „Mamele şi cariera”.


Partenerul transnaţional al proiectului este Fundaţia JOL – LET,  cu largă experienţă în domeniu şi pe proiecte similare din Ungaria, iar partenerii din România sunt Fundaţia Estuar (experienţă de 17 ani în domeniul sănătăţii mintale, Preşedinte Dr. Cristian Andrei) şi Asociaţia Telefonul Copilului. Am avut şi susţinerea logistică a ONU şi a UNICEF, pentru că aveam nevoie de informaţii fundamentate şi de expertiza şi exemple, studii de caz la nivel internaţional.


“Şcoala Mamelor“ a avut parte de o amplă campanie de promovare atât pe TV, cât şi în presa scrisă şi online, spotul TV e frumos şi emotionant, poate fi văzut la butonul numit Spotul TV de pe prima pagină a site-ului www.scoalamamelor.ro.


Pe site pot fi vizualizate sute de video-uri din turul ţării facut alături de experţii noştri, întâlnindu-ne cu peste 5000 de mame românce faţă în faţă, în grădiniţe, şcoli, companii, fabrici, alte instituţii, având discuţii emoţionante şi dezbateri inspiraţionale, dar şi cu rezolvări practice, care depăşesc graniţele proiectului nostru, făcute voluntar, cu mult suflet din partea echipei noastre, acolo unde e posibil.


Ce ne-am propus? Să le facem pe mame să simtă că pot ele însele schimba ceva în viaţa lor şi a familiilor lor fiind informate, cunoscându-şi drepturile, oportunităţile, posibilitatea de a acţiona argumentat în toate problemele vieţii.
Următorul pas este transformarea proiectului şi într-o emisiune televizată, pe site existând deja interviuri realizate de Andreea Marin  des vizualizate (vezi  butonul Video pe site).


•    În paralel cu centrele fizice (Bucureşti, Ploieşti şi Cluj), de mare succes este şi Comunitatea Virtuală a Mamelor: www.scoalamamelor.ro;


•    În website se găsesc informaţii necesare mamelor din domenii precum: medicină, carieră, dezvoltare personală, comunicare, drepturile mamelor explicate pe înţelesul tuturor, etc.;


•    Specialiştii răspund gratuit întrebărilor mamelor pe diverse domenii, le dau informaţii necesare şi direcţii de urmat;


•    Mamele pot comunica şi între ele pe forum.
 

 

Marturii emotionante. Va redam mai jos cuvintele frumoase si experientele marturisite de voi, dragi mamici, si de expertii, psihologii si psihiatrii nostri care stau la celalalt capat al intrebarilor si framantarilor voastre.

 

1. Mihaela Varzan – prima mamica inscrisa in Scoala Mamelor

     In cateva cuvinte vreau sa spun ca sunt mamica unui baietel minunat de 6 ani.  Am trecut de mult de faza in care ma intrebam de ce eu si am acceptat faptul ca duc cu mine aceasta boala de piele numita Ihtioza Congenitala, o boala rara cu un tratament  foarte  scump si care trebuie urmat toata viata. As vrea sa subliniez ca Ihtioza nu afecteaza absolut nici un alt organ, nu evolueaza asa cum am auzit tot felul de scenarii facute de oameni care nu s-au documentat catusi de putin, asa ca, dincolo de aspectul fizic putin mai ...altfel... sunt un om absolut normal care gandeste, simte, isi doreste si viseaza.

     De profesie sunt asistenta-medicala, specializare pe care am ales-o la insistentele mamei care credea ca daca as lucra in sistemul sanitar as fi mult mai usor acceptata, in ideea ca medicii stiu ca Ihtioza nu poate fi un pericol pentru nimeni. Aveam sa aflu mai tarziu ca sistemul medical este, la randul lui, condus de prejudecati. 

    Acum doi ani am pierdut singura mea sursa de venit: locul de munca. Devenisem instructor-referent, asta dupa 8 ani de munca in acelasi centru de plasament din cadrul Directiei pentru Protectia Copilului Galati, fara nici o pata. Noul sef de centru, un medic condus de prejudecati, a permis multe gesturi din partea unor colege, gesturi de discriminare care vizau in mod direct boala mea. Gesturi care m-au daramat moral. Am fost indrumata atunci de alte colege sa fac sesizare pe motiv de discriminare, dar nu am avut curajul. 

     Daca as putea da timpul inapoi m-as lupta astazi pentru dreptul meu. In acest prim an de Scoala Mamelor am avut ocazia sa ma informez foarte bine asupra a tot ceea ce inseamna drepturile mele si nu as ezita nici o clipa acum sa ma lupt pentru ele. Atunci insa am cedat psihic si am inceput sa imi iau concedii peste concedii, ceea ce a dus, inevitabil, la desfacerea contractului de munca.

    Dupa aceasta perioada am inteles ca trebuie sa fac totul sa pot beneficia de tratamentul pentru boala mea, stiind foarte bine ca, daca reusesc, imi va fi mai bine si profesional. Am facut numeroase cereri catre Casa de Asigurari de Sanatate din Galati, Ministerul de Sanatate al Romaniei, catre Guvern, am trimis numeroase e-mail-uri la politicieni, oameni de afaceri, la fundatii cunoscute pentru a beneficia de un sprijin in ceea ce priveste tratamentul, insa de nicaieri nu am primit nici macar un raspuns. Nu am cerut niciodata nici unei institutii bani, am vrut doar sa existe o posibilitate legala ca eu sa am parte de tratament si sa fiu un om sanatos, asa cum toti ne dorim, sau sa fiu lasata sa muncesc astfel incat sa imi pot plati singura tratamentul.

     Imi doream o sansa, un alt inceput, dar nu puteam singura. Si pentru asta... mi-am facut curaj si i-am scris D-nei Andreea Marin.  Speram la un raspuns dar nu m-as fi asteptat ca acesta sa vina atat de repede: a doua zi.

       Si marturisesc ca, in ciuda greutatilor de care am avut parte, si pe care sigur le voi mai intalni pentru ca nu am puterea sa schimb mentalitatea celor din jur, totusi... ma consider astazi un om norocos. Sunt norocoasa pentru ca atunci cand ma simteam descumpanita, cand credeam ca ma indrept spre un drum inchis - cineva si-a gasit timp sa-mi raspunda, si nu doar atat: sa imi ofere un sprijin real, medical, material si moral. 

     Odata cu intrarea mea in proiectul Scoala Mamelor am avut parte numai de lucruri frumoase, de emotie si schimbari foarte importante pentru mine, ca om. Pas cu pas viata mea s-a schimbat.

     Am reusit sa merg la o consultatie la un cunoscut medic dermatolog despre care aflasem cu ceva timp in urma ca a descoperit un tratament pentru ihtioza cu rezultate clare, pozitive. Eram mahnita pentru ca nu puteam ajunge la dansul, atat din motive financiare cat si pentru ca, neavand un loc de munca, neavand asigurare de sanatate, nu puteam obtine o simpla trimitere catre spitalul respectiv. Dupa ce am intrat in proiectul Scoala Mamelor am fost trimisa la D-l doctor sa ma vada, sa vorbim, sa vedem ce se poate face. Parerea D-l Dr a fost una directa si care nu lasa loc de interpretare: ma asteapta oricand, trebuie facute intai cateva analize  dar da – este convins ca va exista o imbunatatire vizibila pentru mine daca voi urma acest tratament. A fost o veste care mi-a umplut sufletul de speranta.

     In iulie anul acesta am participat la Cursul de Formare Profesionala pentru Antreprenoriat. A fost o saptamana plina in care am facut cunostinta si cu alte mamici inscrise in acest proiect, o saptamana in care am invatat foarte multe de la D-na Roxana Braga, un om absolut deosebit, m-am linistit, mi-am incarcat bateriile si am inceput sa ma regasesc si sa-mi redescopar calitatile si partile frumoase pe care, cu buna dreptate imi reprosa un bun prieten, uitasem ca le am.

     Astazi, la un an de cand am facut primul meu pas in Scoala Mamelor, una dintre cele mai arzatoare dorinte din ultimii ani mi s-a implinit: in urma cursurilor organizate de Scoala Mamelor am un loc de munca, si nu oricare: ceea ce fac acum este exact ceea ce mi-am dorit si m-am incapatanat sa imi doresc mereu: lucrez cu oameni si cuvinte, lucru pentru care le multumesc din suflet celor care au avut incredere in mine, mi-au dat libertatea sa ma exprim si au facut totul ca visul meu sa fie  posibil.

    Pentru mine Scoala Mamelor este o experienta  pe care ma bucur ca am avut sansa sa o traiesc, si care mi-a redat increderea in mine si credinta ca pot indrazni la mai mult decat am facut-o pana acum. Mi-am reamintit astazi cum este sa speri, sa crezi in ceva frumos si sa vezi partea frumoasa din fiecare lucru care ti se intampla.

Iar pentru asta le multumesc din suflet celor care se afla in spatele acestui proiect minunat si le doresc mult succes mai departe!     

 

Va multumesc!

   
                                                                                                     A voastra,
                                                                                                Mihaela Varzan



2. Liliana Munteanu – mamica inscrisa in Scoala Mamelor

 

Am ajuns la “Scoala Mamelor” intr-un moment greu, la o rascruce a vietii mele fara nici un indicator.

In 2008, dupa ani de munca grea in retail, fara vacante si week-end-uri libere, fara a fi alaturi de sotul meu si de fiica mea in momente importante din viata lor, Dumnezeu mi-a daruit un moment de respiro: tulburare depresiva majora.

Au urmat luni si ani de tratamente si internari, pensia de gradul doi; am reinvatat sa merg, sa vorbesc, sa scriu… Dar nu puteam iesi, imi era teama de oameni, de masini, de cuvinte, de munca. Ma blocasem intr-o tornada ametitoare din care  nu stiam, nu puteam sau poate nu voiam sa ies sau  sa las pe cineva sa intre.

Si atunci mi s-a oferit Solutia: consiliere in cadrul proiectului “Scoala Mamelor’’ prin si cu ajutorul dr. Florjan Koleci, Fundatia Estuar.

Din acel moment, pas cu pas, fara miscari bruste, am reinvatat sa traiesc printre oameni. Recunosc ca m-am lasat greu, dar profesionalismul si tactica de consiliere au fost exact ceea ce am avut nevoie. Am fost indrumata discret sa imi amintesc singura ceea ce o invatasem si eu pe fiica mea: sa invete cum sa invete, sa ia decizii si sa fie independenta.

Concret: mi-am recapatat increderea in mine, m-am imprietenit cu ‘’boala” mea, am dorit sa revin si sa redevin un model pentru fata mea; de data aceasta, un model de cumpatare, rezistenta si intelegere a propriilor limite.

Tot datorita consilierii am gasit curajul de ma reintegra in campul muncii, intr-un mediu protejat, deocamdata pentru patru ore pe zi.

Imi place sa cred ca am absolvit cursurile ‘’Scoala Mamelor’’ cu brio. Nu a fost usor, uneori trageam greu sa ajung, dar din momentul in care am inceput sa constientizez schimbarile produse in mine, faptul ca incet-incet recapatam interes fata de viata, oameni, munca, societate, familie, prieteni, natura si, in special, fata de ACTIVITATE SOCIALA, am inteles:
‘’Scoala Mamelor’’ a fost o mare sansa pentru mine si pentru toti cei aflati in moment de cumpana. Eu am revenit !

    Multumesc din suflet tuturor celor care au initiat proiectul si celor care au condus la indeplinirea scopului sau.

Cu drag,
Liliana – beneficiar
Laurentiu – sot
Andreea-Maria - fiica

Va redam mai jos cuvintele frumoase si experientele marturisite de expertii, psihologii si psihiatrii nostri care stau la celalalt capat al intrebarilor si framantarilor voastre.

 

3.    Roxana Braga, Specialist in formare profesionala

 

Şcoala Mamelor este un proiect în care am avut ocazia să învăţ este un proiect care mi-a oferit şansa de a mă gândi mai cu atenţie ce înseamnă să fii mamă, ce înseamnă să fii om… Anul acesta am întâlnit sute de mame, sute de poveşti, sute de gânduri, speranţe. Vălmăşeala de sentimente este greu de descris doar în câteva cuvinte.

Dacă ar fi să mă gândesc la cea mai valoroasă lecţie m-aş opri la forţa pe care una dintre mămici mi-a transmis-o atunci când împărtăşea cu noi faptul că „are o fetiţă şi un înger”.  Ea îmi cerea un sfat, şi la prima citire a textului părea că această mămică exprimă disperare, frustrare, durere. Citind mai cu atenţie, realizez că noi, toate acele mămici care am beneficiat de site-ul interactiv al proiectului am avut parte de o extraordinară lecţie de viaţă. Am a avut şansa de a cunoaşte un om puternic, o mamă luptătoare, care s-a luat la trântă cu viaţa pentru a fi un exemplu fetiţei ei de patru ani. Povestea ei este de fapt, o dramă. Fetiţa cea mică moare când avea partu luni (din culpa medicală). Fetiţa cea mare întreba insistent unde este surioara ei cea mică şi mămica i-a răspuns: este un înger, şi de acolo, de sus, ne priveşte, ne ajută şi ne iubeşte. Spuneam că am primit o lecţie pentru că, deşi a fost concediată pentru că era în depresie (firesc, atunci când unul dintre copiii tăi se transformă într-un înger!), deşi a avut un gând să se ducă la copilul –înger, şi-a găsit puterea de a merge mai departe. Dorea să găsească un loc de muncă, să se dedice copiilor, dorea să facă o organizaţie care să se ocupe de copiii din comunitatea ei. Mi-ar plăcea să o întâlnesc, să o privesc în ochi, şi fără vreun cuvânt să o îmbrăţişez.

Dacă m-aş gândi la tenacitate – o calitate care pretind că este o calitate specific feminină – atunci m-aş opri la o serie de mesaje pe care le-am primit de la una dintre mame (singură), care pe parcursul proiectului a încercat cel puţin patru locuri de muncă. Unul dintre acestea a fost în străinătate, unde a îndurat umilinţe crunte… pentru a putea să îşi ajute copilul rămas în ţară. Drama ei a răpus-o la un moment dat, dar nu s-a lăsat. S-a mutat în diverse locuri din ţară, acolo unde găsea loc de muncă,  a făcut activităţi diverse, rămânând cu speranţa că, până la urmă va putea să lucreze cu copiii ( a lucrat pentru mult timp ca şi cadru didactic,  a considerat meseria o pasiune, dar nu a reuşit niciodată să aibă catedră plină, din păcate).  Într-o veşnică căutare a unui loc de muncă care să îi aducă recompense, nu a ezitat să facă tot felul de activităţi, să câştige bani pentru copilul său. Frumos exemplu, şi sper din inimă, să aibă mereu puterea să depăşească depresia, umilinţa, disperarea, pentru a putea să meargă înainte. Credinţa ei în Dumnezeu este foarte puternică, energia ei este incredibilă ( puteam să simt asta din fiecare dintre mesajele ei). 

Dacă m-aş referi la dorinţa şi puterea de a fi „un model” ( pentru copii şi pentru noi, toţi), aş alege povestea unei mămici singure, care are patru copii (între 18 şi 10 ani). Am cunoscut-o atunci când disperarea ei acoperea orice variantă de a merge mai departe. Rămăsese şomeră de mai multe luni, economiile se terminaseră şi tot traiul bun pe care l-au avut până nu de mult, ajunsese un vis frumos şi uitat de toţi copiii ei. Meseria ei, până nu de mult o meserie foarte căutată şi bănoasă nu mai era de folos, şi acum, simţea din plin ce a însemnat să nu îşi fi continuat studiile superioare în domeniu.

După câteva întâlniri, am văzut cum draga mea prietenă se schimbase radical. A dorit să pornească o afacere „dulce” ( cu dulciuri)  şi: a făcut un plan de afaceri  - după ce a făcut şi un curs de specialitate; a căutat - am explorat împreună – metode de a porni o afacere fără a cheltui bani de pornire, si a găsit. Fostul şef, văzându-i tenacitatea, determinarea, insistenţa, ambiţia, dorinţa, a ajutat-o cu un spaţiu; a ales o variantă ocolitoare pentru a genera un capital pentru a face ea însăşi prăjiturile: a ales să distribuie deocamdată prăjiturile altora, până le va putea face pe ale ei. A implicat copiii în demararea afacerii ( fiecare după puteri, fireşte), mai ales pentru că aceştia au susţinut-o de la început.  Acum, este foarte optimistă, are tot ce trebuie pentru a avea o afacere bună, care să aducă experienţe valoroase…acum a învăţata că lumea afacerilor nu este una a prietenilor. Totuşi, acum, draga noastră este pe drumul succesului. ŞI îl va avea, căci are un plan, are determinare şi, mai ales, ştie unde vrea să ajungă.

Din perspectiva trainerului  poveştile sunt si mai multe, sentimentele sunt şi mai intense, pentru am petrecut multe zile la cursurile de comunicare si antreprenoriat alături de mame care veneau din diverse domenii, aveau diverse meserii, aveau diverse probleme, şi aşa cum ştim din viaţă, fiecare are propria dramă.

Am gândit cu atenţie fiecare dintre cursurile pe care proiectul le-a oferit gratuit celor 135 de mame. Atât cursul de comunicare cât şi cursul de antreprenoriat  şi-au propus să ofere cunoştinţe şi abilităţi mamelor, indiferent de domeniul de muncă şi experienţa profesională. Am creat cursuri de la inimă la inimă şi am încercat să pun în lumină calităţile pe care fiecare dintre participante le-a avut.

Acesta este şi motivul pentru care atunci când s-au terminat cursurile mamele au rămas prietene, sunt în legătură şi se ajută una pe cealaltă şi acum.

Sunt câteva lucruri care m-au mişcat profund, şi trebuie să recunosc, nu am mai avut astfel de experienţe în cei 15 ani de instruire, şi cu cei peste 6000 de oameni pe care i-am instruit:

a.    Întrebarea unanimă: de ce nu facem aceste cursuri şi pentru taţi?, sau cu variante: pentru fiica mea, care este şi ea mamă, nu se mai pot face cursuri??

b.    Afirmaţii precum: „Nu m-am mai gândit la mine şi la dorinţele mele de ani de zile…Ştiu acum cu siguranţă că voi putea să îmi fac o casă”. „ Nu am crezut niciodată că este aşa de uşor să faci un plan viabil pentru a-ţi transforma un vis uitat de mult, într-o afacere care să ajute toată familia.”  „ de mult doream să plec din acest loc de muncă, unde sunt prost plătită, unde nimeni nu mă observă. Acum îmi voi face florăria la care m-am gândit mai de mult, mai ales că am şi spaţiul unde pot să pornesc afacerea şi soţul mă sprijină”. Una dintre participante dorea să facă un credit pentru a porni o mică afacere împreună cu fiica sa, dar are un salariu de 950 de lei/lună. Creditele se dau de la 1000 de lei /venit. Nu s-a gândit niciodată că ar putea solicita şefului o mărire de salariu, pentru că toţi angajaţii au acelaşi salariu cu al ei. Încurajată de curs, dezvoltând abilităţi de leadership a arătat ce calităţi are, ce beneficii a adus companiei cu munca pe care o face bine şi a primit mărirea dorită, o dată cu aceasta posibilitatea să îşi pună planul în aplicare.

c.    M-a mişcat mult una  dintre participante care m-a abordat după unul dintre cursurile de  comunicare, care mi-a împărtăşit temerea ei: dacă ar fi avut cursul cu câteva luni înainte, nu ar fi divorţat. Şi-a dat seama că doar respectând câteva reguli de comunicare specifice femeilor şi bărbaţilor, ar fi putut să rezolve foarte uşor problemele „din casă”.

Lecţiile de viată au fost foarte puternice. Folosind un singur criteriu de selecţie  - calitatea de mamă -  şi abordând  doar din  această perspectivă cursurile,  atmosfera a fost deschisă, neconcurenţială , optimistă şi a arătat fiecăreia dintre participante, şi mie, că una dintre soluţiile pentru viitor este dezvoltarea personală continuă.

Aşa cum spunea J.F. Kettering (un mare economist) : „Să ne pregătim viitorul, căci acolo ne vom petrece toată viaţa noastră”, am încercat să oferim fiecărei mame posibilitatea de a învăţa despre sine, am încercat să le oferim timpul pentru a fi cu ele, am dorit să le punem faţă în faţă cu dorinţele, aşteptările lor pentru a fi mai bune, mai mulţumite de sine, mai respectate de ele şi de ceilalţi.

Roxana Braga,
la sfârşitul uneia dintre cele mai frumoase experienţe de viaţă de până acum!




4.    Adelina Mureşan, Psiholog, Fundaţia Estuar, Centrul de Consiliere Cluj

 

Am lucrat în acest proiect cu zeci de mame, am stat faţă în faţă în timp ce fiecare dintre ele îmi spunea lucruri pe care, în multe situaţii, nu au avut curajul să le spună celor din jur pentru a nu fi judecate, discriminate sau prost înţelese.

O parte din mamele care ne solicitau ajutorul erau mame care simţeu că nu mai fac faţă sub povara sarcinilor pe care le au, care simţeau că eforul lor este în zadar - acestea sunt mamele care au învăţat să comunice mai bine, să ceară sprijin şi să ceară recunoaşterea efortului depus. Au fost mame care au cerut sprijin pentru a recăpăta controlul asupra îngrijorărilor, asupra gândurilor şi a stărilor care le copleşeau - aceste mame au înţeles ce înseamnă stările pe care le au şi au învăţat modalităţi de a le controla. Foarte multe mame cereau sprijin deoarece nu ştiau cum să reacţioneze la comportamente nepotrivite din partea copiilor, cum să găsească o modalitate de a combina dragostea cu fermitatea şi consecvenţa. O altă dificultate frecvent adusă în discuţie de mame era relaţia cu soţul - şi aici aş putea enumera o serie de probleme - de la mici dificultăţi de comunicare până la agresivitate fizică şi verbală sau consum excesiv de alcool. Nu în ultimul rând, au fost mamele care aveau nevoie de sprijin în a lua o decizie sau de a lua viaţa de la capăt în urma unor decizii luate - acestea au fost cazurile care m-au impresionat cel mai mult deoarece era un proces foarte rapid şi vizibil de schimbare de la un o persoană puternic afectată de situaţia în care se află, la o persoană care îşi croieşte noi vise, noi obiective, noi provocări. 

Fiecare dintre mame a venit cu povestea ei, cu mijloacele ei de a rezolva problemele şi a merge mai departe şi am lucrat împreună pentru a le ajuta să aibă în bagaj oricând metode de a face faţă situaţiilor dificile din viaţă.

Am fost profund impresionată de mamele care au venit la consiliere într-o perioadă de tranziţie, mame care au găsit curajul de a pune capăt unei relaţii în care erau abuzate, în care nu mai aveau dreptul să spună ceea ce cred, să facă ceea ce îşi doresc, mame care au trăit ani mulţi cu teama de a nu-l supăra pe cel de lângă ele, ani în care în fiecare clipă simţeau presiunea unor reguli şi a ameninţarilor care stăteau în spatele lor, trăind cu teama că furia omului de lângă ele s-ar putea revărsa şi asupra copiilor. E mama care deşi trăieşte încă uneori teama, tensiunea acumulată în toţi acei ani găseşte puterea de a merge mai departe - de a găsi bucurie în lucrurile mărunte, de a râde şi de a găsi mereu lucruri noi şi interesante de făcut alături de copiii săi. E mama care are curajul să reînceapă viaţa de la zero pentru a se asigura că poate să le ofere copiilor o viaţa liniştită, fără certuri şi fără agresivitate.

Şcoala Mamelor a fost, cred eu, nu doar o modalitate de ajuta mamele aflate în situaţii dificile de viaţă ci şi un mijloc extraordinar de a promova ideea de a cere sprijin atunci când trecem printr-un moment dificil. Ţinând cont că la un moment dat în viaţă 1 din 3 persoane va suferi de o problemă psihică (estimându-se că până în 2020 raportul va fi de 1 din 2 persoane) această normalizare a sprijinului psihiatric şi psihologic devine vitală în depăşirea cu succes a acestor probleme.



3.    Dana Barbu, Jurist, Specialistul sectiunii „Cunoaste-ti drepturile”



Sectiunea “Cunoaste-ti drepturile” din cadrul proiectului Scoala Mamelor a raspuns unei nevoi acute de informatii in domeniul drepturilor mamei devenind in scurt timp o sursa de indrumari si un punct de sustinere pentru mamele aflate in diferite conflicte la serviciu sau in familie.

Inca de la inceputul proiectului a existat interes pentru sectiunea „Cunoaste-ti drepturile”, media in primele luni fiind de 2 intrebari pe zi.  Am ajuns acum la aproape 6 intrebari pe zi si cele mai multe sunt precise pentru ca mamicile, prin informarea adusa de Scoala Mamelor, acum stiu ce drepturi au si au nevoie doar de clarificari. Un rol in acest sens au avut si articolele postate pe site si care sunt concepute tocmai pentru a veni in intampinarea nevoilor mamicilor ce reies din intrebarile adresate.  Numarul intrebarilor a crescut considerabil deoarece odata ce au avut acces la informatie mamicile nu au mai acceptat ceea ce li s-a spus, au putut decide singure pentru ele si tocmai de aceea si-au pus singure intrebari daca e bine sa faca intr-un fel si daca nu le-ar ajuta mai mult sa faca altfel.

Subiectul de cel mai mare interes este concediul si indemnizatie pentru cresterea copilului, mamicile fiind, insa, interesate si de concediul si de indemnizatia de maternitate si de protectia la serviciu a femeii insarcinate si a celei ce alapteaza. In timp, pentru ca am postat articole referitoare si la drepturile conexe celor ale mamelor cum ar fi dreptul copilului la alocatia de stat si dreptul tatalui la concediul paternal a inceput sa creasca interesul si asupra acestor teme.  Subiecte foarte des intalnite sunt si cele ce tin de dreptul familiei precum divortul, partajul, incredintarea minorului sau programul de vizitare.

Lasand la o parte concluziile generaliste experienta la Scoala mamelor m-a facut sa iau contact direct cu femeile ce aduc pe lume copii in Romania anilor 2010. Mi s-au povestit franturi de viata reala care intrec orice discutii teoretice si orice inchipuire: atat in rau, cat si in bine. Sunt mame care au copii cu handicap pe care  ii adora si de educatia carora doresc sa se ocupe, indiferent de renuntarile personale, dar se lovesc de sistemul de invatamant care nu are scoli sau programe speciale pentru acesti copilasi si uneori ajung sa faca naveta cu trenul pentru ca desi fac nenumarate cereri pentru a li se asigura un mijloc de transport nimeni nu le ia in considerare, autoritatile intorcand spatele celor care pot fi viitoarea forta de munca. Sunt mame care au ramas vaduve in urma unor accidente rutiere sau de munca si, desi au dreptul la despagubiri, dupa ani de zile de la acele accidente procesele inca nu s-au terminat, iar ele pe langa durerile sufletesti trebuie sa faca fata vietii si sa-si creasca singure copiii fara ca cei vinovati sa plateasca. Sunt mame divortate ai caror copii primesc pensii alimentare extrem de mici deoarece tatii lor, desi castiga foarte bine, declara ca au venituri mici si aceste sunt luate in considerare.  Sunt mame supuse violentelor verbale si fizice care nu pot beneficia de sprijin moral si financiar pentru a se putea desprinde de aceste situatii; mai mult, sunt mame in astfel de situatii care nu vor sa plece deoarece sunt convinse ca din cauza faptului ca nu au o locuinta, in cazul unul proces copilul va fi incredintat tatalui, acestui barbat care nu stie sa se impuna decat prin forta. Sunt mame care reintoarse la serviciu din concediul pentru cresterea copilului sunt discriminate creandu-li-se un cadru de munca atat de greu de suportat incat ajung sa se imbolnaveasca sau aleg sa renunte la serviciu, devenind somere. Cazurile sunt impresionante deoarece avem de a face cu  un complex de atitudini ingrijoratoare care ne arata cat de profund este afectata societatea noastra de lipsa de bunatate si de dorinta de colaborare, elemente esentiale pentru un mediu social sanatos. Avem de-a face cu lipsa de implicare a autoritatilor, cu un comportament intimidant al unora dintre tati sau angajatori si cu un spirit de sacrificiu dus la extrem al unora dintre mame. Schimbarea uneia dintre aceste trei atitudini le poate schimba si pe celelelte doua si prin proiectul Scoala mamelor asta incercam sa facem: sa schimbam atitudinea mamelor care indura orice. Prin informare asupra drepturilor lor incercam sa le aratam ca nu trebuie sa indure dincolo de limita de la care aceasta indurare nu mai aduce nimic pozitiv, ci duce la un dezechilibru atat de mare al puterilor incat relatia de familie sau relatia angajat-angajator este oricum compromisa. Prin informare mamele pot intelege ca au dreptul si obligatia sa lupte pentru multumirea lor pentru ca bucuria lor inseamna bucuria copiilor lor.

Exista si exemple emotionante prin mesajul pozitiv pe care il transmit si care exprima exact aceasta idee ca mamele inteleg ca liniste copiilor lor este strans legata de multumirea lor.

Am fost profund impresionata de o mama care ne-a scris despre fiica ei de 17 ani care a  ramas insarcinata si care dorea sa stie care sunt drepturile minorei legate de posibilitatea de a-si continua studiile in conditiile in care va fi proaspata mamica. Am dorit sa stiu ce o face pe acesta mama sa fie atat de deschisa la minte sa intelega ca fiica sa are atat de multa nevoie de sprijin in aceasta perioada. Mi-a raspuns ca intelege ca fiica a gresit, dar nici prin cap nu i-a trecut sa o lase sa treaca singura prin aceasta experienta si cu atat mai putin sa-i sugereze sa puna capat unei vieti. Mi-a spus ca daca fiica a gresit inseamna ca undeva ea ca mama a gresit si ca daca ar fi sa isi pedepseasca fiica mai intai ar trebui sa se pedepseasca pe ea. Mi-a mai spus ca atunci cand a aflatde sarcina fiicei sale a primit vestea ca si cum ar fi fost o mare nenorocire, dar vazand spaima din ochii fiicei a stiut ca trebuie sa fie langa ea. Si dupa lungi framantari, intr-o zi a inteles ca linistea fiicei ei tine de felul in care ea ca mama abordeaza problema si a inteles ca totul sta in puterea ei. Si a ales! A ales sa vada partea buna a lucrurilor: fiica ei va fi o mama tanara cu studii, iar ea va fi o bunica in putere si va putea sa-si spijine fiica in cresterea celui mic.  Si a incheiat printr-o intrebare: ce s-ar fi inatmplat cu fiica si viitorul ei nepot daca si-ar fi parasit fiica in fata acestei incercari? Pentru ca isi spijina fiica aceasta isi va tine copilul in brate si isi va continua si studiile.

A fost una din cele mai frumoase lectii pe care am primit-o de la Scoala mamelor pentru ca a avut atat de multe invataminte: sa fim deschisi la minte si sa alegem sa vedem intr-un mod pozitiv situatiile ce ne apar in viata, sa avem inima deschisa si sa ne gandim si la felul nostru de a fi nu doar la greseala celuilalt si sa ne informam constant asupra drepturilor noastre pentru ca acestea ne pot ajuta sa avem o viata mai buna.


5.    Roxana Bratu, Medic, Specialistul sectiunii „Ai grija de sanatate”


Sa fii mama….o menire simpla si naturala si in acelasi timp si foarte  complicata. Imi amintesc de primavara anului 2010….eram  insarcinata in cateva luni si am primit atunci un telefon prin care mi se propunea colaborarea in acest proiect “ Scoala mamelor””. Mi s-a parut o propunere interesanta pe care am acceptat-o aproape pe loc: era ceva nou pentru mine si mi-a atrás atentia si pentru faptul ca eu insami eram pe cale de a deveni din nou mama. Am privit-o ca pe o ocazie de a invata eu insami cate ceva, atat ca medic cat si ca mama.

Timpul a trecut, anul 2010 s-a scurs aproape fara sa imi dam seama, am adus pe lume cel de-al doilea copil, si intr-o zi insorita de noiembrie ( era cam aproximativ cu un an in urma), am primit din nou un telefon prin care mi se amintea ca proiectul este gata sa isi deschida portile pentru mame si ca in curand va trebui sa ne apucam  serios de treaba. Si am incercat atunci sa imi imaginez cum va arata viata mea de proaspata mamica si care in acelasi timp trebuie sa ofere consiliere medicala pentru alte mii de mamici din tara si din lume.

Recunosc ca nu am reusit atunci sa imi imaginez prea bine aceste lucruri, as fi avut nevoie parca de cineva cu o experienta anterioara asemanatoare care sa imi descrie cum o sa fie, simteam parca nevoia sa primesc un fel de scrisoare din viitor care sa imi clarifice cum sa fac aceste lucruri incat sa le pot face si bine….insa fireste … acest lucru nu s-a intamplat.

Pur si simplu ne-am apucat de treaba si zi de zi am primit intrebari de la zeci de mamici si am raspuns acestor zeci de mamici zilnic. A fost o experienta extraordinara, deoarece experimentam zilnic acasa cam acelasi gen de probleme cu care se confrunta mare parte dintre tinerele mame atunci cand bebelusul lor abia a venit pe lume. Foarte multe mame ajung acasa cu copilul din maternitate (care este un loc unde se simt in siguranta si unde primesc mereu un sprijin legat de ingrijirea micutului) si isi dau seama ca practic nu prea stiu ce anume trebuie sa ii faca copilului, nu stiu exact cum sa il ingrijeasca, nu stiu cum sa recunoasca daca plange de foame sau pentru ca il doare ceva….. este firesc sa fie asa ….meseria de mama se invata direct la locul de munca si pana capata un pic de experienta mamele au nevoie de sprijin, au nevoie de un sfat si de o vorba de incurajare….sute de mame au pus intrebari legate de ingrijirea zilnica a bebelusului lor, despre felul in care trebuie sa isi hraneasca copiii pentru a creste sanatosi .

Si acestea sunt situatiile cele mai fericite, deoarece din pacate, multe mame se confrunta cu probleme de sanatate ale lor si ale copiilor lor; sunt foarte multe mame care au simptome de depresie postnatala si care au nevoie si vor sa mearga si sa stea de vorba cu un psiholog, sunt mame care au adus pe lume copii cu boli grave si care au nevoie de tratamente de recuperare timp de mai multi ani,  mame care au nevoie de informatii in legatura cu felul in care trebuie sa se poarte cu copiii lor atunci cand sunt bolnavi,  sau pur si simplu mame care nu cer neaparat un sfat, ci doar au nevoie sa vorbeasca si sa impartaseasca povestea lor si au nevoie de o vorba buna, de o confirmare ca fac bine ceea ce fac.

Problemele pentru care mamele au scris sunt multe si foarte variate, si chiar daca unele par simple in aparenta, pentru mama care o scrie, aceea este cea mei serioasa problema deoarece este vorba despre copilul ei. Toate povestile mamelor sunt emotionante si sunt pline de trairi, insa imi amintesc despre povestea unei mame din Cluj care ne-a scris in legatura cu copilul sau  nevazator, poveste care mi s-a lipit parca de inima. Atat mama cat si tatal sunt oameni cu vedere, insa copilul lor s-a nascut din  nefericire nevazator. Si aceasta mamica, o persoana educata dealtfel, cu studii superioare, se confrunta cu o problema majora…nu stia cum sa isi invete copilul lucruri elementare deoarece copilului ii lipseste unul dintre cele mai importante simturi: vederea.  Mama ne scria disperata fiindca nu stia de unde sa faca rost de materiale prin care ea insasi sa invete cum sa isi invete copilul. Si uite asa se crease un cerc vicios in care copilul un putea merge la gradinita deoarece nu se putea descurca singur fara mama, iar mama nu stia cum sa faca sa isi instruiasca copilul. Insa Dumnezeu aranjeaza lucrurile in asa fel incat sa putem gasi solutii …..la cateva zile distanta de ziua in care am primit povestea acestei mame, am participat la o intalnire cu mamicile din Cluj-Napoca si norocul a facut, ca in sala, printre participante, sa se afle mamica unui baietel nevazator ….era practic acelasi tip de situatie: parinti vazatori cu copil nevazator.

M-am bucurat atunci cum nu va puteti imagina de tare….gasisem o solutie pentru mamica ce tocmai ne scrisese….si ce solutie poate fi mai buna decat experienta recenta a cuiva care a trecut  prin aceeasi  situatie ca si tine…. aceasta mamica deja cu experienta in cresterea unui copil nevazator putea deveni pentru mamica ce tocmai ne scrisese, un fel de scrisoare din viitor .Am stat atunci de vorba cu mamica cu experienta si i-am cerut acordul, am intrebat-o daca este de acord sa ofere tinerei mamici informatii si sfaturi in legatura cu drumul pe care trebuie sa il parcurga pentru a isi ajuta fiul sa creasca si sa se dezvolte frumos si armonios.
Ambele mame au fost de acord sa comunice intre ele, si iata cum o problema care aparent era fara solutie in ochii mamei care ne-a scris, a inceput sa intre incet pe fagasul rezolvarii sale.

Mi-am dat seama in timp,  ca mamele care ne-au scris zilnic au simtit nevoia( ca si mine dealtfel cand am intrat in acest proiect), au simtit ca au nevoie de un sfat , au avut nevoie de informatii, au avut nevoie de o confirmare ca se vor descurca in noul rol de mama, ca fac bine ce fac pentru ele si copiii lor astfel incat ziua de maine sa le fie mai buna, aveau nevoie de fapt de… un fel de scrisoare din viitor.    


6.    Camelia Deac, Psihiatru


Partea extraordinara a acestui proiect este ca ne-am intalnit cu Ele, cu Mamele, cu povestile lor, cu povestile unor femei ca tine, ca mine, ca noi... Unele povesti, ale unor mame cu copilasi bolnavi de boli grave, incurabile sunt cutremuratoare. Aceste povesti te fac sa te intrebi ce ai putea face daca ai fi in locul lor, daca destinul te-ar arunca intr-o asemenea situatie, oare ai gasi puterea sa duci pe umerii tai asa o grea povara, oare nu te-ai prabusi strivita de deznadejde, cu aripile frante?

Si totusi, chiar din scrisorile lor razbate, ca dintr-o cutie a Pandorei, firava, de-abia palpabila, Speranta. Si din aceste scrisori razbate hotararea, determinarea de a-si infrunta soarta, de a se lua la tranta cu destinul. Le citesti zbaterea de multe ori printre randurile scrisorii si parca le auzi sufletele strigand: "Nu, nu ma voi lasa ingenunchiata, viata are sens, nu inseamna doar chin si renuntare, voi invata sa traiesc din nou, voi invata sa fiu fericita!"

Sigur ca aceste cazuri dramatice nu sunt numeroase din fericire, marea majoritate a mamelor confruntandu-se cu probleme de relationare si comunicare in familie, cu parintii, copiii sau sotul.

Imi vin in minte doua titluri ale unor celebre romane: "Arta conversatiei" si "Arta compromisului".
O relatie interumana este profund dezechilibrata daca ambii parteneri nu poseda chiar si in mica masura aceste abilitati, de a comunica asertiv, cu rabdare si diplomatie propriile asteptari, dorinte, de a negocia, de a gasi timp in iuresul vietii cotidiene de a asculta ceea ce altii doresc sa ne spuna.

Multe mame ne-au cerut ajutorul si sfatul in diverse probleme de sanatate emotionala care parca sunt din ce in ce mai multe in actualul context general: tulburari de anxietate, tulburari depresive, tulburari de somn, diverse tulburari alimentare, abuz de substante, probleme de comportament, tulburari de personalitate.

A fost o bucurie si o placere sa dam sfaturi care sper ca au fost de un real ajutor, care au indicat modalitati adecvate de interventie.

Ceea ce este foarte imbucurator este ca am observat o mai mare constientizare a axistentei problemelor emotionale si dorinta de a lua atitudine in ciuda pozitiei stigmatizante pe care inca o au in societatea noastra  problemele psihologice si psihiatrice.

Este in puterea noastra, a tuturor sa construim o societate mai sanatoasa nu numai din punct de vedere fizic dar si emotional.


Intra in contul tau

Intra in contul tau

Vrei sa beneficiezi gratuit de facilitatile proiectului?

Fa-ti cont

Ai nevoie de sprijin?

Nu esti singura!
Vino in centrele noastre de consiliere

Sau suna la 116 111. Apel gratuit in retelele Romtelecom si Cosmote
Da click si citeste

Doneaza <b>2%</b> din impozitul pe venit pentru cauza mamelor aflate in dificultate!

Sustine campania Facebook Twitter Yahoo! Messenger Email

Pentru informatii detaliate despre celelalte programe cofinantate de Uniunea Europeana, va invita sa vizitati www.fonduri-eu.ro

Continutul acestui material nu reprezinta in mod obligatioru pozitia oficiala a Uniunii Europene sau a guvernului Romaniei.

Termenii si conditiile pentru accesarea, vizionarea si folosirea acestui site le puteti gasi aici