Discriminarea la locul de munca – MOBBING-ul

 

1. Discriminarea persoanelor cu handicap

 

MOBBING-ul este un termen mai putin cunoscut la noi, in Romania, dar care era folosit cu succes pe vremuri pentru a descrie comportamentul brutal al unor animale, atunci cand acestea vroiau sa elimine un alt membru din haita lor. Reprezentantii Asociatiei COLFAS definesc acest termen astfel: "Mobbingul este o formă de hărţuire psihologică sistematică la locul de muncă, atunci când un salariat este atacat şi stigmatizat de colegi sau superiori prin zvonuri, intimidare, umilire, discreditare şi izolare, punându-se în pericol atât starea emoţională, cât şi abilităţile profesionale ale victimei".

Astazi MOBBING-ul face referire la discriminarea la locul de munca, un fenomen ce tinde sa ia amploare, din pacate. Fie ca vorbim despre rasism, antifeminism sau discriminarea persoanelor cu handicap, efectul este in cea mai mare parte acelasi: un impact psihologic devastator, autodesconsiderare, depresie, izolare, ajungandu-se chiar la impulsuri extreme.

Acesta este un prim articol din ceea ce imi doresc sa fie un semnal de alarma atat pentru cei care dau curs, cat si pentru cei care sunt victime ale discriminarii la locul de munca. Motivatia este inainte de toate, recunosc, una personala, pentru ca am aflat pana unde poate merge o astfel de “atitudine” si cat de adanci pot fi consecintele, dar si povestile de viata pe care le-am citit aici, pe Scoalamamelor.ro. Exista o lege pentru toti, si de cele mai multe ori ea functioneaza. Pentru ca acest lucru sa fie posibil insa, este nevoie sa cunoastem in ce masura legea ne poate apara, si sa avem, ulterior, curajul de a ne lupta pentru drepturile noastre in baza a ceea ce stim.

In urmatoarele randuri as vrea sa fac referire la discriminarea persoanelor cu handicap, la modul in care angajatorii incurajeaza sau, din contra, conduc chiar ei demersuri de excludere a acestora. Cred cu tarie ca persoanele cu handicap au dreptul la egalitatea in sanse, ca orice alt individ al scoietatii in care traim.

 

Conform Legii Nr 448/2006 , asa cum arata dupa ce a fost modificata, privind protectia si promovarea drepturilor persoanelor cu handicap, Art.72: 

 (1) Orice persoană cu handicap care doreşte să se integreze sau să se reintegreze în muncă are acces gratuit la evaluare şi orientare profesională, indiferent de vârstă, tipul şi gradul de handicap.

(2) Persoana cu handicap participă activ în procesul evaluării şi orientării profesionale, are acces la informare şi la alegerea activităţii, conform dorinţelor şi aptitudinilor sale.

(3) Datele şi informaţiile personale colectate în cursul procesului de evaluare şi orientare profesională sunt confidenţiale şi pot fi utilizate numai în interesul şi cu acordul persoanei cu handicap în cauză.

De asemenea, persoanele cu handicap aflate în căutarea unui loc de muncă sau încadrate în muncă beneficiază de următoarele drepturi:

a) cursuri de formare profesională;

b) adaptare rezonabilă la locul de muncă;

c) consiliere în perioada prealabilă angajării şi pe parcursul angajării, precum şi în perioada de probă, din partea unui consilier specializat în medierea muncii;

d) o perioadă de probă la angajare, plătită, de cel puţin 45 de zile lucrătoare;

e) un preaviz plătit, de minimum 30 de zile lucrătoare, acordat la desfacerea contractului individual de muncă din iniţiativa angajatorului pentru motive neimputabile acestuia;

f) posibilitatea de a lucra mai puţin de 8 ore pe zi, în condiţiile legii, în cazul în care beneficiază de recomandarea comisiei de evaluare în acest sens;

g) scutirea de plata impozitului pe salariu

 

Persoanele cu handicap sunt supuse de cele mai multe ori unor presiuni psihologice de durata, si a unor actiuni ce vizeaza in mod direct natura handicapului. Cei care apeleaza la aceste tactici sunt fie colegii de munca, fie angajatorul/patronul, iar scopul este acela de a determina persoana vizata sa clacheze si, astfel, sa isi dea demisia. In felul acesta, angajatorul obtine ceea ce a urmarit de la bun inceput, fara a fi acuzat ca a concediat o persoana cu handicap sau ca i-a incalcat drepturile prevazute de lege.

Art. 75 arata, printre altele, ca:

“(1) Persoanele cu handicap au dreptul să li se creeze toate condiţiile pentru a-şi alege şi exercita profesia, meseria sau ocupaţia, pentru a dobândi şi menţine un loc de muncă, precum şi pentru a promova profesional.

(2) În realizarea drepturilor prevăzute la alin. (1), autorităţile publice au obligaţia să ia următoarele măsuri specifice:

a) să promoveze conceptul potrivit căruia persoana cu handicap încadrată în muncă reprezintă o valoare adăugată pentru societate şi, în special, pentru comunitatea căreia aparţine;

b) să promoveze un mediu de muncă deschis, inclusiv şi accesibil persoanelor cu handicap;

c) să creeze condiţiile şi serviciile necesare pentru ca persoana cu handicap să poată alege forma de conversie/reconversie profesională şi locul de muncă, în conformitate cu potenţialul ei funcţional;

d) să înfiinţeze şi să susţină complexe de servicii, formate din unităţi protejate autorizate şi locuinţe protejate;

e) să iniţieze şi să dezvolte forme de stimulare a angajatorilor, în vederea angajării şi păstrării în muncă a persoanelor cu handicap;

 

Cum functioneaza discriminarea la locul de munca

In majoritatea cazurilor de discriminare la locul de munca a persoanelor cu handicap, aparentele nu dau nimic de banuit. La sedinte sunt lasate sa isi exprime liber opinia, iar atunci cand sunt de fata cu ceilalti colegi li se vorbeste respectuos, cu consideratie. Dincolo de acest tablou insa, exista o realitate dura.

Persoanele cu handicap suporta numeroase nedreptati, umilinte si jigniri, si toate au loc in lipsa martorilor. Actiunile nu au nici o legatura cu modul in care isi indeplinesc sarcinile pe care postul ocupat le implica, si nici cu capacitatile lor intelectuale, ci cu faptul ca angajatorul doreste cu orice pret sa “scape” de un angajat “problema”. In mod normal, odata angajata o persoana cu dizabilitati ne-am astepta ca locul sau in acea unitate/organizatie/firma sa fie unul sigur, pentru care s-a dovedit a fi apt/apta. Numai ca lucrurile nu stau intotdeauna asa: poate exista o schimbare a conducerii, sau doar a unei parti din conducere, iar noii veniti sa nu fie atat de deschisi spre acceptarea persoanelor cu dizabilitati. Sau colegii nu sunt din start de acord sa aiba in preajma lor o persoana cu handicap, si atunci recurg la acest comportament disrriminatoriu, in timp ce in fata sefului/directorului arata cu totul altceva.

Sunt si cazuri in care atacurile, nedreptatile au loc si in prezenta altor colegi, ceea ce amplifica si mai mult impactul psihologic. Desi am putea spune ca in aceste cazuri exista avantajul unor martori, adevarul este ca tacerea le asigura locul de munca si aleg sa nu se implice, fara sa stie ca un astfel de comportament poate insemna o aprobare tacita a situatiei, si ca isi au partea lor de contributie la o nedreptate.

Fara martori sau alte dovezi este, practic, cuvantul angajatului contra cuvantului angajatorului, iar acesta este si motivul pentru care nu se depune de obicei nici o sesizare.

De fapt, in majoritatea cazurilor de discriminare la locul de munca, persoanele discriminate nu isi cunosc pe deplin drepturile si nu stiu un lucru foarte important: ca legea este de partea lor, si ca se pot apara! Mai mult decat atat, exista Autoritatea Nationala a Persoanelor cu handicap, precum si asociatii sau fundatii care apara drepturile persoanelor cu handicap, atunci cand sunt sesizate

 

Mihaela Varzan