Tot ce a facut pana acum urmareste un tel: sa ofere un suport performant celor din jur pentru a-si dezvolta gandirea in mod sanatos si a-si atinge potentialul. Pasiunea lui pentru oameni, pentru relatiile dintre ei si felul in care acestea pot avea cele mai bune rezultate, l-au facut pe medicul Catalin Zaharia sa lase in planul doi specializarea cu care a terminat studiile universitare si sa se dedice unei directii total noi la acea vreme in Romania: NLP (sau programare neuro-lingvistica, o titulatura inventata pentru a desemna o conexiune intre procesele neurologice, limbaj si modelele de comportament care pot fi organizate pentru a atinge obiective specifice in viata). Catalin combina cunostintele sale in domeniul functionarii creierului cu aplicatiile in domeniul comportamental in afaceri, antrenand cu succes oameni din top management, dar si aspiranti la statutul acestora (www.mindmaster.ro). Preocuparile sale au facut posibila licentierea pentru cel mai avansat training de dezvoltare personala legat de bani si prosperitate: ”The Wealthy Mind Experience” („Experienta Mintii Sanatoase”). (Andreea Marin Banica)

 

S-a vorbit mult despre eliberarea femeilor. Cel mai mare obstacol e, insa, in ele insele: propriile convingeri si inabilitatea de a trece peste noile prescriptii date de cei din jur. Este o oportunitate pentru mine, ca barbat, sa-i pot spune unei femei sa exploreze forta care sta in spatele umbrelor din viata ei. 

Esti o femeie cu potential. Tu, familia ta, sotul, copiii, cei de la serviciu, clientii, toti vor de la tine cate ceva. Si in toata aceasta larma este greu sa ajungi sa fii ceea ce esti cu adevarat. De cate ori ajungi sa primesti doar critici, sa fii pusa la colt cu tot felul de conveniente sociale, ajungi sa nu mai ai incredere in tine. Care e rolul tau: sa fii sclava copiilor, servitoarea muncilor de casa sau cea care aduce o valoare in tot ce atingi, pentru tine, pentru familie si pentru societate? Cine esti tu, de fapt?

Sunt foarte multe preocupari ce devin responsabilitati de la sine intelese pentru o femeie: aspectul fizic, sexul si relatiile, nutritia si scaderea in greutate, sanatatea, eliberarea de stres, bunastarea celor ce depind de ea – sot, copii, parinti, apropiati. In plus, toate acestea sunt insotite de emotii si ganduri, de o viata interioara, de calitati si defecte, de sentimentul de inadecvare sau de cel de reusita.

Cand luam in considerare potentialul, apare in lumina si necesarul de satisfacere a NEVOILOR pentru a fi implinit, si pe de alta parte a OBSTACOLELOR intalnite. Pentru a scrie despre stima de sine a femeii, primul gand ce-ti vine in minte este ca, inainte de toate, ar trebui... sa fii femeie. De altfel, adeseori barbatul ajunge in fata uneia dintre cele mai mari slabiciuni ale sexului tare: incapacitatea de a-si inţelege femeia, de a putea construi o punte intre el si ea.  Dar o buna relatie nu trebuie sa se intample doar intre barbat si femeie. Fiecare trebuie sa invete sa aiba si o relaţie foarte buna cu sine insusi. Si primul pas este sa inveti sa te asculti, ca sa te intelegi pe deplin. Si daca tu nu reusesti sa te deslusesti, ce pretentii mai poti avea sa fii inteleasa?

Atunci cand o femeie este ascultata, ea ofera cu generozitate informatii despre slabiciunile ei. Insa aceasta voce a slabiciunilor se stinge in vacarmul conflictului cu cei din jur sau cu sine insasi. Cel mai bun lucru este sa se asculte pe sine. Evident, prima si cea mai mare problema care sta in calea acestei ascultari e propriul dialog interior: „...insa ca sa ma dezvolt, am nevoie ca cei din jur sa ma asculte inainte de toate!”. O asteptare care poate fi un mare obstacol sau, dimpotriva, un bun inceput de a identifica ariile de dezvoltare. 

Pe masura ce am dat atentie, ca specialist, acestui dialog interior al femeilor care au apelat la mine spre a fi ascultate si indrumate, am identificat arii de dezvoltare corespunzatoare a 2 zone: plangerile pe care le aud de la persoanele de sex feminin in fata unui om care le poate oferi un ajutor profesionist pe de o parte si remediile oferite de media care trateaza interesele femeilor (sau diversele seminarii care se adreseaza lor), pe de alta parte. Cand interesul unei femei cauta solutii in afara, la prieteni, specialisti, in reviste sau emisiuni dedicate, acolo e si zona unde ar trebui sa se asculte pe ele insele mai bine, nu doar sa-si doreasca sa fie ascultate. Practic, destainuirea e o recunoastere deschisa a ceea ce esti si simti, o privire in oglinda catre tine insati, un bun punct de plecare spre autocunoastere si cautarea solutiilor.

Cum anume poti ajuta in mod eficient pe cineva? O persoana care isi povesteste necazurile sau istoria nereusitelor este, de fapt, un om care iti spune cum anume se simte fara resurse. 

 

Iata care sunt cele mai frecvente afirmatii-fara-resurse: „Eu nu pot sa rezolv asta”, „ Eu nu inteleg ce sa fac.”, „Tu reusesti, fa tu mai bine.”

Intrebari-fara-resurse: „cum fac aici?”, „unde sa caut?”, „pe care buton sa apas?”, „cu cine sa vorbesc?” fiecare din acestea insotite de un ton rugator.

 

Cum se poate transforma o stare in care te simti lipsita de resurse pozitive intr-una cu potential? Asa cum eu am reusit sa depasesc complexul de a nu intelege o femeie, asa si tu poti sa iti lasi in urma neputinta de a-ti depasi limitele. Acolo unde apar limitele – uneori autoimpuse sau acceptate fara prea multa opozitie - apare si intrebarea: care e potenţialul, abilitatea pe care o pot avea maine, chiar daca imi lipseste azi, pentru ca imi sta in putere? 

Stima de sine a femeilor este usor de identificat prin atributele pe care si le atribuie ele insele. Una este daca cineva isi spune: „eu sunt speciala, simt asta”, si altceva daca gandul sau e „sunt doar o alta femeie”.

Daca unele femei s-ar asculta mai mult pe ele, ar auzi toate motivele pentru care increderea lor si respectul de sine nu sunt la inaltime. Pentru ca ceva sa fie la nivel scazut, e nevoie de o comparatie cu altceva. Si primele comparatii au loc in frageda copilarie. De aceea, primii ani de viata, cei 7 ani de acasa, relatiile cu parintii si anturajul unui copil au o covarsitoare importanta pentru mai tarziu. Atunci prind radacini – si foarte greu mai sunt posibile schimbari radicale de intelegere a lucrurilor – cele mai profunde sentimente si deprinderi.

Potentialul oricarui om depinde de criteriile pe care si le stabileste pentru a face un anumit lucru, iar performanta este masura prin care reuseste sa transpuna in mod abil acele criterii in realitate. Ce este de facut: undeva in noi se afla permanent un potential nefolosit, in stare latenta. Atata timp cat suntem echipati din nastere cu calitati fizice similare, ceea ce face diferenta sunt actiunile noastre si criteriile pe baza carora construim in viata.

In schimbarea personala, sunt cel putin 3 momente importante, care te aduc in 3 ipostaze diferite: la inceput esti un simplu observator, apoi un reclamant si in final, un om care decide si poate sa realizeze acea schimbare. Primul pas este sa iti asculti ingrijorarile, plangerile sau „reclamatiile”.  Acestea sunt de 2 categorii: despre tine insuti („eu nu sunt in stare”, „sunt atatea lucruri pe care nu le stiu inca”) ori despre ceilalti („nu ma ajuta”, „nu vrea sa faca asa cum spun eu ca e bine”, „nu-i pasa cu adevarat ce e-n sufletul meu”).

Sa vorbim putin despre „reclamatii”. O „reclamanta” este cea care se plange. Femeile se plang de barbati. Barbatii se plang de femei. Barbatii se plang de ei. Femeile se plang de ele.

Cum recunosti „reclamatiile”:

• de cate ori auzi „da, dar...” (sau de cate ori iti spui „da, dar…”);
• cand cineva iti ofera o solutie si tu ii raspunzi cu un comentariu: e o versiune a lui „da, dar…” in care se aude de la tine doar „dar”-ul …;
• cand oricine altcineva este de vina pentru ceea ce nu poti tu implini; 
• cand iti spui ca „as reusi, dar daca …”; 
• cand lucrurile trebuie facute doar intr-un singur fel si in niciun caz altfel;
• cand iti spui ca intotdeauna ai vazut si de aceea stii ca lucrurile se fac doar intr-o anumita modalitate. 

 

In toate aceste situatii iti comunici tie, de fapt, si celor din jur: „sunt intr-o stare lipsita de resurse pozitive de care, insa, inca nu ma indur sa ma despart”.

Despartirea de o stare de stagnare e un moment dificil uneori, cel putin la fel de greu precum stagnarea in sine, cu care, de bine, de rau, te-ai obisnuit. Pentru ca ea contine impachetata, in mod inconstient, o intreaga serie de amintiri din trecut, momente in care te-ai definit ca persoana.

Parintii cauta sa-si educe fetele, cautand sa le faca sa iasa dintr-o stare de framantare, in felul urmator: „nu se poate aşa, fetitele sunt cuminti, numai bebeluşii plang!” Fara sa vrea, parintele ii transmite fetei sentimentul ca ignora, ridiculizeaza chiar sau – in functie de tonul apasat al vocii - e agresiv cu sentimentele ei. In copilarie, pentru a-ti gasi un loc printre inghiontelile vietii,  incerci sa accepti si sa iti insusesti cine esti. Si, de nenumarate ori, dincolo de poleiala imaginii comerciale, fara repros, a unei femei puternice, director general, gasim o vulnerabilitate tradusa prin sentimente de tipul: „nu sunt asa cum par, sunt fragila dincolo de ceea ce se vede”, „nimeni nu ma iubeste”, „ nu am valoarea necesara pasului urmator”, „nu am abilitatea sa ii conving pe cei din jur de data asta”, „niciodata mie nu imi va reusi ceva pentru mine, pentru sufletul meu”.

In mod paradoxal aici sta si cea mai mare putere a ta: sa transformi astfel de ganduri intr-un mesaj intern potentator pentru tine, in care sa crezi cu convingere si care sa te impinga inainte: „valoarea mea nu depinde de exprimarea aprecierii lor” sau „ am voie sa imi exprim sentimentele”, „indiferent unde voi fi, pot face ceva valoros” ori „daca nu reusesc acum, voi reusi mai tarziu”.

Paradoxal, starile tale lipsite de energie, „reclamatiile” sunt si zonele unde poţi activa cel mai mare potential. Acolo este locul unde ai putea sa incepi sa strangi resurse pentru tine. 

Primul pas este sa iti schimbi atitudinea. Daca, de exemplu, atitudinea ta de acum este, in mod repetat: „ nu ma simt pregatita pentru ceea ce am de facut” te poti intreba: „bine, atunci care sunt cel putin 3 moduri de actiune din care as putea sa aleg?”, si asta pentru a actiona, poate cu pasi mai mici, dar in niciun caz nu te poticni in atitudinea initiala negativista.

„Si ceilalti obosesc, ce sa mai spun despre mine?!” Acest gand nu face decat sa iti reconfirme ca nu crezi in tine. O alternativa ar fi sa te intrebi: „ stiu clar ceea ce pot si ce nu pot cu adevarat?” Si apuca-te de ceea ce iti sta in putere.

„Ma simt nesigura daca planurile mele nu se realizeaza usor” poate deveni „Ma focalizez pe ceea ce pot si nu pe ceea ce nu pot influenta in bine.”

„Nu ma preocupa ce fac si ce realizari au ceilalti.”  Aceasta afirmatie nu face decat sa te mentina in zona ta de confort...

„Prefer sa fac lucrurile de una singura pentru a fi sigura ca au iesit corect.” Maniera in care reusesti sa ai incredere in ceilalti este, totusi, si o masura a increderii in tine. Daca ti-ai pune urmatoarea intrebare: „Cum vreau eu sa ma simt in siguranta cand ceilalti gresesc?” ar putea sa iti aduca raspunsuri valoroase. Copilul tau varsa laptele din pahar in timp ce invata sa toarne. Poti sa nu-l lasi si sa torni tu, dar poti si sa-l lasi sa greseasca pana invata. Incearca acum doar sa iti imaginezi beneficiile comportamentul ulterior acestei atitudini cu potential: pentru copilul tau si pentru tine. 

Am sa inchei cu ceea ce poate ar fi trebuit sa incep. E o acceptare neconditionata, un indemn si o speranta imensa in capacitatea fiecarei femei de a deveni. Este mesajul cu care fiecare poate sa isi exploateze potentialul si sa se dezvolte.

Curiozitatea de a incerca lucruri noi, in ciuda increderii in ceea ce este sigur. Curiozitatea este ceea ce te motiveaza sa afli, sa experimentezi si daca vei sti mai mult vei avea o baza diferita pentru deciziile pe care le iei in legatura cu viata ta. In mod obisnuit, lucrurile, oamenii si situatiile sunt mai putin infricosatoare cand le intelegem mai bine, si in acest fel curiozitatea te impinge la noi abordari. Sfatul meu este sa pui intrebari de copil pentru toate lucrurile serioase despre care crezi ca stii deja totul.

Simplificarea iti va aduce mai mult timp si disponibilitate sa adaugi dimensiuni noi vietii. Daca te complaci sa fii aglomerata, nu vei avea timp de lucruri noi. Evident, nenumaratele lucruri pe care le ai de facut, serviciu, casa, copii, prieteni si multe altele te pot aduce in situatia in care sa spui: „Mi-e imposibil sa mai gasesc timp si pentru mine.” Copii aud de la mamele lor: „Dupa cate sacrificii am facut pentru voi…” . E timpul sa iti dai seama ca timpul TU il ocupi cu toate aceste lucruri. „Cand sa mai fac si asta, daca eu le fac pe toate?!?” e un mod in care, de fapt, refuzi sa-ti folosesti puterea de a umple timpul eficient. 

Curajul de a invata permanent te poate ajuta sa dobandesti abilitati pe care e posibil sa nu le ai acum. „Eu nu pot.” se va transforma in „Cat de repede pot sa  invat?” Cu toate ca unii cred ca scoala se termina la clasa a 12-a, scoala vietii presupune o invatare continua. Ceea ce numim in mod obisnuit „invaţare” este doar un exercitiu de memorie, pe cand viata inseamna sa ne organizam activitatile, sa comunicam, sa contribuim, sa conducem.

Indiferent de cat de multe crezi ca stii, cel mai important este sa fii dispusa sa iti schimbi comportamentul. Inainte sa ceri schimbarea din partea celorlalti, „de vina” pentru nerealizarile tale. Orice vina e, in mare parte, si a ta. Fii dispusa sa pui in aplicare actiuni necesare pentru o schimbare si sa infrunti disconfortul noului tau mod de a fi. Flexibilitatea de a face lucrurile in mod diferit iti va asigura succesul de a obtine ceea ce vrei, indiferent de greutati. Uneori e posibil ca acest lucru sa genereze conflicte cu cei din jur, insa poti negocia permanent cu cei care se opun, iti stau in cale sau te ignora. Si intreaba-te: „Cum pot reusi sa fac ceva diferit?” Daca ramai in pana de idei, pur si simplu poti sa imiti pe cineva descurcaret.

Si nu uita: toleranta pentru cei care nu sunt si nu gandesc ca tine te va face sa iti traiesti viata mai relaxata...

 

SURSA: dr. Catalin Zaharia